Televiziunea si PRO TV-ul
Televiziunea poate fi definită ca un ansamblu de principii, metode și tehnici utilizate pentru transmiterea electrică pe un canal de comunicație a imaginilor în mișcare. Ca și radioul, televiziunea este este o invenție a perioadei interbelice, deși primele principii au început să se studieze din secolul al XIX-lea. Au trecut mai mult de șaizeci de ani de când, pe un ecran sferic, apărea prima imagine a unei prezentatoare. Televiziunii îi vor trebui mai puțin de zece ani pentru a evolua de la faza încercărilor de laborator la un început de realitate industrială. Imediat după terminarea războiului lucrurile se precipită : echiparea cu astfel de aparate se face intr-un ritm alert, astfel că în 1951, în Statele Unite existau 10 televizoare la 100 de locuitori, iar în Marea Britanie, 3 televizoare la acelasi număr de locuitori. În 1951, televiziunea apare și în tări considerate drept sărace, cum ar fi Cuba, Mexic sau Brazilia.
În România televiziunea a pătruns încă din perioada în care aceasta era într-un stadiu incipient și experimental în toată lumea. În anul 1926, la peste 40 de ani după ce au avut loc primele experimente publice realizate de către Ayrton și Perry, Baird reușește să transmită semnale de televiziune prin intermediul undelor radio. În 1932, Societatea Britanică de televiziune începe un serviciu experimental de televiziune, iar începând cu 1936 pornește difuzarea regulată a unor emisii TV.
Primele teste în ceea ce privește transmisia la distanță a imaginilor în România apar în 1928. În acest an fizicianul George Cristescu publică prima lucrare științifică din România despre televiziune și propune un sistem nou de explorare a imaginii TV relizând și anumite experimente în acest sens.
În mai 1938 Philips a prezentat o staţie de televiziune modernă, integral electronică, în cadrul expoziţiei „Luna Bucureştilor”. De data aceasta, camera era echipată cu un iconoscop, iar receptorul avea un tub catodic care putea proiecta imaginea pe un ecran de 40 × 50 cm. Definiţia imaginii era de 405 linii, iar emiţătorul, aflat într-un camion, avea puterea de 50 W.
În 1939 firma germană Telefunken a prezentat un alt sistem de televiziune, cu transmisia realizată prin cablu. Camera video filma în direct din sala Dalles.
Prima emisiune de televiziune din România care se apropie cât de cât de conceptul actual al înțelesului de emisiune, a fost realizată în 1937 la Facultatea de Științe din București în cadrul unor demonstrații publice.
Anul 1953 este un an important pentru începuturile televiziunii din România, a fost construit și probat primul emițător de televiziune românesc în alb-negru, realizat de profesorul Alexandru Spătaru. La doi ani distanță, în 21 august 1955 în București începe difuzarea regulată a unor emisiuni. Experimente de televiziune în culori au loc începând cu anul 1964.
Nicolae Stanciu, specialist în domeniul televiziunii, ajută la rândul său la lansarea Televiziunii Române pe care a condus-o timp de mulți ani din punct de vedere tehnic. Contribuțiile sale vizează calitatea imaginii de televiziune.
În ianuarie 1955 a fost obţinută prima imagine inteligibilă, iar până în vara aceluiaşi an staţia a fost pusă la punct. Emiţătorul pentru imagini a avut iniţial puterea de 1 kW, dar ulterior aceasta a fost crescută la 2 kW, putând acoperi întreg Bucureştiul şi împrejurimile. Staţia a fost concepută pentru a transmite exclusiv imagini filmate în prealabil pe peliculă.
Emisiunea putea fi recepţionată pe puţinele televizoare ruseşti „Leningrad”, „Rubin” şi „Temp” existente la acea dată în Bucureşti. Pentru public au fost amenajate săli de vizionare la magazinul „Electrotehnica” din bulevardul Magheru, magazinul „Tehnometal” din calea Victoriei, cooperativa „Radio Progres” din bulevardul Magheru, Muzeul tehnic din parcul Carol, la terenurile de tenis din parcul Naţional, parcul de distracţii din parcul Herăstrău şi la magazinul „Sport-Muzică” din strada Academiei. Ulterior, numărul acestora a sporit.
Până în noiembrie 1955 programele s-au difuzat cu intermitenţă. Din 12 noiembrie, emisiunile au fost difuzate cu regularitate sâmbăta, între orele 19:00 şi 21:00, transmiţându-se câte un documentar şi un film artistic. În decembrie 1955, emisiunile au fost extinse şi în cursul săptămânii, special pentru a putea fi recepţionate la expoziţia „Aspecte ale construcţiei paşnice în URSS”. Pe 28 şi 29 decembrie a fost transmis filmul „Desfăşurarea”, iar pe 30, 31 decembrie şi 1 ianuarie 1956 au fost transmise documentarele „376 de zile”, „La Polul Nord”, „Maeştrii sportului”, „Schiorii sovietici”.
În 1956 emisiunile experimentale au constat în continuare din filme artistice şi documentare, jurnale de actualităţi, desene animate. Staţia experimentală de televiziune şi-a încetat emisia o dată cu înfiinţarea postului public.
În ceea ce priveşte disfuncţiile televiziunii, acesta au început să se manifeste odată cu creşterea consumului de produse audio-vizuale, adică de la creşterea importanţei pe care oamenii o acordă canalului.
La data de 1 decembrie 1995, apare postul de televiziune numit PRO TV semiprofilat(ştiri şi sport), făcând parte dintr-o reţea mediatică creată prin asocierea grupului românesc Mediapro cu Central Media Enterprises (CME). Această asociaţie, denumită Mediapro International, deţine posturile de televiziune PRO TV şi de radio PRO FM, agenţia de ştiri Mediafax şi multe alte firme de producţie audiovizuală, mediatică şi publicitară .
PRO TV, lansat printr-o campanie intensivă, este o reţea de televiziune, cu statut de parteneriat privat, şi emite în limba română. Zona geografică ţintită este teritoriul României şi Republica Moldova. Proprietarii canalului sunt Adrian Sârbu.
Actuala conducere a Departamentului de ştiri al Pro Tv-ului, abordează ştiri din toate domeniile: politic, economic, social, cultural, medical, sportiv etc. Dar prezenţa unor subiecte mai frecvente în jurnalele de ştiri a impus şi alte categorii, precum relatările despre accidente, incendii si catastrofe, scandaluri, crime, arestări şi procese, zile speciale (sarbători, aniversări, comemorări), evenimente din viaţa unor celebrităţi, fapte şi situatii de interes uman, curiozitaţi stiinţifice, fapte diverse, etc.
Postul de televiziune Pro Tv a introdus de mai multe ori pe zi, jurnale de ştiri. Principalul jurnal reprezintă o sinteză a evenimentelor zilei, cuprinzând evenimentul curent, transmisiuni directe si pe larg, evenimentul principal al zilei. Acesta din urma poate fi din zona socială, administraţie, politică, economie, business. Nu sunt ocolite nici subiectele mai usoare din divertisment (bârfe, scandaluri, prezentări de modă, recorduri, lansari de filme). Liniile principale pe care le definesc ştiristii de la Pro Tv sunt: promptitudine, mobilitate, informare si dinamism.
În fiecare dimineaţă de la ora 7.00 si pâna la ora 9.00, Andreea Liptak si Mihai Dedu prezintă ştirile care deschid ziua. Doua ore de ştiri, informaţii utile, horoscop, prognoza meteo, sfaturi medicale si dialoguri interesant. În plus, telespectatorii pot urmari în acelasi timp, pe banda de jos a ecranului, cele mai importante tiluri si informaţii ale zilei în timp ce evenimentele au loc în România sau oriunde în lume. Ştirile din sport sunt prezentate de Vadim Vâjeu, Raluca Arvat sau Corina Caragea. Florin Busuioc prezinta prognoza meteo.
În mijlocul zilei şi din mijlocul evenimentelor, reporterii transmit cele mai noi si complete informaţii pentru ştirile de la ora 13:00.
Monica Dascalu prezintă în fiecare zi, de luni pâna vineri, începând cu ora 17:00 evenimete din totă ţara.
Principalele ştiri ale zilei, de la ora 19.00, sunt prezentate de luni pâna vineri de Andreea Esca. Spectacolul vietii este relatat în premiera pe ţară la stirile Pro Tv de la ora 19.00 prin ştiri senzationale, reportaje inedite, interviuri în exclusivitate, prezentate într-un ritm alert .
Ştirile Pro Tv de la 23.00 sunt prezentate de Amalia Enache si Cristian Leonte. Cei doi jurnalisti fac în fiecare seară sinteza celor mai importante evenimente ale zilei şi prezintă reperele pentru a doua zi.
